Pasarea Colibri- concertul care reuneste generatii

Ieri, 25 noiembrie a avut loc concertul aniversar Pasarea Colibri. A fost asa cum ne asteptam - unic, plin de energie si de emotie, capabil de a ridica toata Sala Palatului in picioare. Este greu sa va explic cum vibra o sala intreaga de emotie ascultand "Muguri de fluier", "Hei, tramvai", "Scrisoare de bun-ramas", "Esarfa in dar" si multe alte cantece nemuritoare. Caci toate sunt nemuritoare, asa cum oamenii care le-au cantat si le canta sunt nemuritori si vor ramane mereu in sufletele celor care inca mai stiu sa asculte muzica adevarat, nu basi dati la maxim. Asa cum era de asteptat unele din cele mai emotionante momente au fost cele in care s-au proiectat poze si inregistrari cu Pitis. Frenezia starnita la aparitia primei poze cu el pe ecran a fost uimitoare. Iar ultima jumatate de ora de concert, cand toata sala era in picioare este imposibil de descris in cuvinte. Sa ne amintim ce inseamna muzica. Sa ne amintim de Cenaclul Flacara, de Phoenix, de Pasarea Colibri si nu in ultimul rand de Florian Pitis. Iar melodia urmatoare este alegerea mea din tot ce am auzit seara trecuta, pentru ca este melodia pe care o canta Pitis, iar la concertul de aseara a fost cantata in memoria lui. Bucurati-va si amintiti-va!

This could be Heaven or this could be Hell....

Ador melodia asta...parca este un basm cu vrajitoare cantat....de fiecare data, dar absolut de fiecare data imi imaginez masina ruland pe autostrada, undeva intr-un taram scos din filmele vechi de groaza...nici macar nu ai nevoie de videoclip la cat de bine poti vizualiza totul...o mel nemuritoare...

Asteptare...

Te astept sa vii.... Astept sa vina iarna... Astept aotobuzul... Aveam alte asteptari... Astept un copil....
Se pare ca verbul "a astepta" este unul din favoritele noastre. Ne lovim de el peste tot. Mereu cineva asteapta ceva de la noi si noi la randul nostru asteptam iar si iar...toata viata tot asteptam cate ceva. Le venerabila mea varsta (de 24 ani!!!) am realizat ca de cele mai multe ori nu stim ce vor ceilalti de la noi. Indiferent de intentiile pe care le avem si care in proprii ochi par onorabile, sau de eforturile pe care le depunem si care in proprii ochi sunt foarte mari, putem sa nu multumim niciodata pe nimeni. Si noi la randul nostru facem la fel, cu muntii nostrii de asteptari cat marile piramide, munti pe care ii punem pe umerii celor din viata noastra. De cate ori ati asteptat un "multumesc" si ati primit in schimb un sut in posterior, sau ati asteptat un trandafir si ati primit doar un "buna...ce mai faci?". Nu stiu care e solutia, a nu astepta nimic de la nimeni si de la viata echivaleaza cu a muri probabil. Dar hai sa inercam sa construim doar niste movilite de asteptari pe care sa le punem pe proprii umeri si pe ai celor din jur, in locul muntilor imposibil de escaladat. Ar fi o lume schimbata total daca toti ne-am gandi la ce ne-a dat o persoana si nu ne-am asteptat, decat la cate am asteptat de la ea si nu ne-a dat...azi asa, maine asa, putem astepta o schimbare....

A avea si a nu avea- Ernest Hemingway

Thriller. E ca si cum ai vedea un film de actiune excelent. Probabil din acest motiv a fost si ecranizat in 1944, cu Humphrey Bogart si Lauren Bacall in rolurile principale. Ca sa va faceti o idee pot sa va spun ca nu lipsesc impuscaturile, momentele de tensiune maxima, hotii, conspiratiile si multe altele care te fac sa nu poti lasa cartea din mana. Dincolo de aceasta latura, "A avea si a nu avea" nu se departeaza de conceptia lui Hemingway, de a spune totul cat mai simplu posibil. Marile drame ale personajelor sunt descrise printre intamplari banale pastrand ideea ca totul curge de la sine, spre inevitabil si ca este inutil sa te impotrivesti lumii care intr-un final te va invinge, aceeasi idee care se desprinde si in "Adio, arme". Am sa ma opresc aici, pentru ca orice informatie in plus va distruge placerea lecturii.

Cugetari de bucurestean la un "pahar de vorba"

Bucurestenii sunt ingamfati si nesuferiti iar orasul este gri si urat. Si nu numai...asta ar fi varianta cenzurata dar am auzit altele si mai rele. Serios?! Eu sunt gata sa lupt pentru concetatenii mei si pentru orasul in care locuiesc. As minti sa spun ca nu m-as muta in alta parte. Parisul de exemplu ar fi un camin minunat. Dar din orasele din tara noastra, aleg Bucurestiul. Unii or sa spuna ca sunt fitoasa, dar....nu il aleg pentru magazine, pentru mall-uri si altele asemenea, desi nu sunt nici astea de lepadat, mai ales pentru suratele mele de gen feminin. Dar cine a vazut o dupa-amiaza de vara in Gradina Botanica, a inconjurat la pas lacul Herastrau, a fost macar o data la noaptea muzeelor, la un concert la opera, sau pur si simplu s-a plimbat la 8 dimineata intr-o duminica pe Calea Victoriei stie cate cadouri are de daruit acest oras obosit de atata lume cata il calca in fiecare zi in picioare. Oamenii?! Nu sunt tocmai specia mea preferata, dar cei din Bucuresti nu sunt nici mai rai nici mai buni decat cei din alte colturi mioritice. Insa sunt distractivi. Cand te uiti la ei cum alearga incruntati dimineata spre tramvai de parca se da ceva bun daca urca primii, cum rontaie seminte pe bulevard la orice ora din zi sau din noapte nu iti mai ramane decat ironia. Dar cand trebuie sa iau bilete la un spectacol de teatru si peste tot salile sunt pline parca imi mai creste inima la loc. Daca vreti si o poezie citadina incercati:http://genunearapi.blogspot.com/2011/10/orasul-s-dezgolit-in-fata-mea.html

Pentru melancolici incurabili-Those where the days

Uite ce se intampla daca bei 2 pahare de vin rosu dulce (fara nume, nu pt ca nu vreau sa ii fac reclama, dar cine mai stiu ce scria pe sticla???):

Toti avem un trecut si deseori ne amintim cu nostalgie de el. Clipa de astazi este trecutul de maine. Stiu ca trebuie sa traim in prezent si sa ne bucuram de el, dar uneori pentru a tine piept vietii avem nevoie si de amintiri. P.S: stiati cum suna varianta veche (nu risc sa spun originala, pt ca dupa cateva cautari nu m-am lamurit daca asta este...)?! o aveti mai jos, in al doilea video.

Sa ne amintim de Blaga

Ieri am fost la un recital din poeziile lui Blaga, organizat de fundatia A.R.C.E.N.. Nu stiam mai nimic despre ce se va intampla acolo. Nu am indraznit sa scriu imediat dupa "spectacol", pentru ca eram mult prea prinsa in mrejele poeziei si imi era imposibil sa scriu, sau sa citesc altceva. Pe cei de la A.R.C.E.N. ii gasiti pe site-ul lor si pe facebook. "Bucurestiul citeste poezie" este un titlu al unei manifestari care mi-a ramas intiparit undeva printre circumvolutiunile creierasului meu. Si ca sa nu mai lungesc povestea, cititi poezia mea preferata de Blaga si cu siguranta veti simti macar o particica din magia serii trecute. Si daca vi se face dor de poezie, indrazniti si scoateti volumele prafuite din biblioteca si rasfoiti-le la o ceasca de cafea.

Izvorul nopţii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Lucian Blaga

Ploaia de la Cargo merge cu vin fiert

Astazi Bucurestiul este sub ape- ar spune stirile. Eu ma rezum la a spune ca astazi Bucurestiul se bucura de o baita binemeritata dupa cata arsita a indurat toata vara. Cerul s-a imbracat in prosop de baie gri si o mana nevazuta a dat drumul la dus inca de dimineata. Eu personal ador ploaia. E ca o descarcare de energii si imi place sa imi imaginez cum curata orasul, dar si sufletele noastre, putin cate putin. Pentru cei care nu au incercat niciodata o ploaie torentiala pe strazile orasului sau in Botanica, va recomand cu multa caldura aceste activitati. Bineinteles nu uitati de vinul fiert de dupa, ca sa nu raciti!

Ernest Hemingway- Adio, arme

Un "must". Un roman aparent simplu, usor de lecturat, dar care ascunde profunzimi nebanuite. Frazele sunt extrem de scurte si de saracacios construite, specifice stilului jurnalistic, iar trairile personajelor sunt descrise  fara artificii si fara menajamente. Nu se face caz nici de intamplarile de razboi, nici de sentimentele de dragoste. Toate se integreaza in viata, asa cum o intelege autorul si duc inevitabil la moarte. Bruschetea unor intamplari, prin contrast cu felul aproape telegrafc de a le scrie, fascineaza si te fac sa "mananci" pagina dupa pagina, cuprins de un fel de febra de a afla nu unde, nu cum, ci "de ce" se termina totul. Un alt lucru senzational este trecerea personajului principal prin diferite episoade, cu o usurinta naucitoare. Un exemplu graitor este momentul cand ajunge din mizerie, din noroiul de pe front, in barul unui hotel luxos, in doar cateva pagini de roman. Nu am sa va scriu despre povestea de dragoste si nici despre atrocitatile unui razboi, pe care Hemingway, ca si alti autori pomeniti pe acest blog, l-au considerat absurd. Cele doua planuri se succed si se imbina, cu o maiestrie demna de un mare autor. Mai multe informatii gasiti aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Hemingway

Pentru romantici si romancieri- Stamblin'in

O melodie perfecta de ascultat la o ceainarie, cu un fursec in mana, un ceai in fata si o toamna incetosata afara. Nu stiu de ce, eu m-am trezit cu ea in cap si nu mai iese...probabil ca numai ceaiul o va scoate... 

Cafea cu sardine

Nu va speriati de gusturile mele culinare! Azi dimineata, dupa ce m-am desfatat cu a mea cafeluta de dimineata am plecat la tramvaiul 41 pentru a viziona niste "sardine" - cunoscatorii acestui traseu stiu despre ce vorbesc, iar pentru ceilalti voi explica de indata. Cine nu a mers niciodata cu 41 a pierdut o experienta unica. Cel mai rapid, cel mai galben si unul dintre cele mai aglomerate tramvaie din Bucuresti are secrete nebanuite. Pe langa imaginea mirifica de sardine inghesuite si turtite bine pe care o ofera calatorilor, este si o ocazie de shopping : servetele- 3 bucati la zece mii, umbrele, evantaie, brichete, sosete si ultima inventie produse de la teleshopping, toate la preturi promotionale negociabile cu agentii de vanzari din 41. Pe langa asta, in timp ce vizionezi produsele, incerci sa iti fac loc in conserva si te straduiesti sa validezi un card care emite un semnal sonor de eroare (again and again and again....), faci si un pic de aerobic ca e indicat dimineata. Nu am priceput niciodata de ce barele de care se presupune ca trebuie sa te agati sunt atat de sus, putina, aerobicul fiind singura explicatie. Ca sa nu creada lumea ca blamez aceasta minune galbena, trebuie spus ca, in zilele si la orele lui buna, atunci cand nu e burdusit, blocat, cu ale lui coarne inghetate sau cu sinele dilatate de caldura, 41 se transforma intr-o mare sala de lectura. Si atunci imi e putin mai drag si uit diminetile de sardina....