miercuri, 9 noiembrie 2011

Ernest Hemingway- Adio, arme

Un "must". Un roman aparent simplu, usor de lecturat, dar care ascunde profunzimi nebanuite. Frazele sunt extrem de scurte si de saracacios construite, specifice stilului jurnalistic, iar trairile personajelor sunt descrise  fara artificii si fara menajamente. Nu se face caz nici de intamplarile de razboi, nici de sentimentele de dragoste. Toate se integreaza in viata, asa cum o intelege autorul si duc inevitabil la moarte. Bruschetea unor intamplari, prin contrast cu felul aproape telegrafc de a le scrie, fascineaza si te fac sa "mananci" pagina dupa pagina, cuprins de un fel de febra de a afla nu unde, nu cum, ci "de ce" se termina totul. Un alt lucru senzational este trecerea personajului principal prin diferite episoade, cu o usurinta naucitoare. Un exemplu graitor este momentul cand ajunge din mizerie, din noroiul de pe front, in barul unui hotel luxos, in doar cateva pagini de roman. Nu am sa va scriu despre povestea de dragoste si nici despre atrocitatile unui razboi, pe care Hemingway, ca si alti autori pomeniti pe acest blog, l-au considerat absurd. Cele doua planuri se succed si se imbina, cu o maiestrie demna de un mare autor. Mai multe informatii gasiti aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Hemingway

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu