Te astept sa vii.... Astept sa vina iarna... Astept aotobuzul... Aveam alte asteptari... Astept un copil....
Se pare ca verbul "a astepta" este unul din favoritele noastre. Ne lovim de el peste tot. Mereu cineva asteapta ceva de la noi si noi la randul nostru asteptam iar si iar...toata viata tot asteptam cate ceva. Le venerabila mea varsta (de 24 ani!!!) am realizat ca de cele mai multe ori nu stim ce vor ceilalti de la noi. Indiferent de intentiile pe care le avem si care in proprii ochi par onorabile, sau de eforturile pe care le depunem si care in proprii ochi sunt foarte mari, putem sa nu multumim niciodata pe nimeni. Si noi la randul nostru facem la fel, cu muntii nostrii de asteptari cat marile piramide, munti pe care ii punem pe umerii celor din viata noastra. De cate ori ati asteptat un "multumesc" si ati primit in schimb un sut in posterior, sau ati asteptat un trandafir si ati primit doar un "buna...ce mai faci?". Nu stiu care e solutia, a nu astepta nimic de la nimeni si de la viata echivaleaza cu a muri probabil. Dar hai sa inercam sa construim doar niste movilite de asteptari pe care sa le punem pe proprii umeri si pe ai celor din jur, in locul muntilor imposibil de escaladat. Ar fi o lume schimbata total daca toti ne-am gandi la ce ne-a dat o persoana si nu ne-am asteptat, decat la cate am asteptat de la ea si nu ne-a dat...azi asa, maine asa, putem astepta o schimbare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu