Let the games begin!

"Jocurile foamei", trilogie de Suzanne Collins

Probabil dupa toata publicitatea de care s-a bucurat ecranizarea primei parti si de care se bucura si ecranizarea celei de-a doua, putini nu stiu despre ce este vorba in acest roman, asa ca am sa ma limitez la impresiile care mi-au ramas puternic scrijelite pe creier dupa ce am citit toate cele 3 volume: "The Hunger Games", "Catching Fire", "Mockingjay" - prefer denumirile in engleza, pentru ca oricat s-ar stradui traducatorii sensul se pierde iremediabil in varianta in romana. Inainte de toate, trebuie sa recunosc ca nu sunt un fan al genului SF. Parerea mea este ca putini scriitori de gen pot da si o forma satisfacatoare fondului plin de idei din cele mai interesante. Pe langa asta, traducerile lasa de multe ori de dorit, lucru sesizabil si in Jocurile Foamei, unele cuvinte sunand pur si simplu ciudat traduse in romana, lasand impresia de carte de copii. Trecand peste acest neajuns, cartile lui Suzanne Collins sunt scrise intr-o maniera care incearca un singur lucru : sa creeze suspans. Atat povestea de dragoste cat si luptele te tin cu sufletul la gura. Dialogurile sunt destul de rare si bine structurate, fara banalitati atat de des intalnite in SF-uri. Descrierile sunt relativ succinte, dar pline de culoare si iarasi, fara amanunte de prisos. Acelasi lucru se poate spune si despre naratiune, evenimentele se succed rapid, fara multe explicatii, lasand cititorului posibilitatea sa isi construiasca singur povestea si sa umple golurile. Nararea la persoana intai, care din punctul meu de vedere este o provocare pentru orice scriitor este suprinzator de reusita. Eroina se contureaza in mod ciudat nu intr-un personaj pozitiv, dar nici negativ. Nu are bunatate sau noblete sufleteasca iesite din comun, nu iubeste cu pasiune, desi povestea de dragoste ocupa mare parte din roman, nu face declaratii pline de patos. Tocmai de aceea devine atat de apropiata cititorului. In mare parte, Katniss face doar ceea ce trebuie pentru a supravietui, idee sugerata si in ultima carte. Finalul este el insusi un element pentru care merita sa citesti toate cartile. L-am citit si recitit de nenumarate ori si inca imi mai da fiori. Un singur minus, epilogul este in plus, probabil scris pentru cititorii carora le place totul mura in gura si pentru a face romantul mai comercial.
Acestea fiind zise, "Happy Hunger Games! And may the odds be ever in your favor!"

I'm back!

Nu, nu este urmatoarea replica a lui Terminator, raspunsul la "I'll be back!", ci este declaratia mea proprie si personala. Dupa o pauza de 1 an si jumatate am revenit pe propriul blog si sunt convinsa ca fanii mei (cei 5 la numar :) ) vor fi incantati. Revin cu un nou "eu", definit de un nou nume, o noua pereche de ochelari si un sac plin de noi vise. Nu stiu daca de vina pentru nevoia imperioasa de a scrie aici din nou este aroma de Craciun sau ultima carte citita (pe care o veti gasi descrisa in rubrica "de citit la cafea") dar uite ca m-am reapucat de treaba. Va astept cu drag sa comentati si sa disecati fiecare cuvintel daca va face placere, bineinteles in fata unei cafele cu iz de scortisoara, ca sa ne incadram in peisajul fulguit de afara.