Prietenilor mei
Acolo unde e nimic
să sapi o floare poate fi provocator;
Albastrul uitării picurat cu spume
în nimicnicie şi-a amestecat văzduhul;
unde e gol, zeii nu tac
revendică cu obidă orice vid de levănţică.
De au fost doi, legenda a uitat
s-a scris pe pereţii unei camere cilindrice.
În buzunar am păstrat o sămânţă din voi
pelerin ce se-ndreaptă din pământ azi spre moarte.
Răvăşit de nori, am uitat gustul pamântului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu