Din fărâme de pâine neagră
O fată. Un băiat.
O poveste clădită din fărâme de pâine neagră,
scrisă pe un stick străveziu străpuns de un şarpe
ea e zgâriată de coada împletită a lui martie
el e muşcat de ploaie
norii îl îneacă, vântul îl aţâţă
şi un dor de ducă i se vâră în nas;
Ei luptă cu balaurul serii de ceară
se ţin strâns în braţe ca să nu uite porunca
să scrie cu mii de stilouri de vină:
am ales, iubit, trăit, murit….
O rimă lâncedă închide esenţa lor;
ea plânge fără lacrimi izbutind să răsară
ca un curcubeu şifonat după un trăsnet fără ploaie
el şi-a găsit o alta de dezvirginat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu