IQ-ul

IQ-ul

Ştiu că eşti prost ca un pătrat

împărţit în patru cu

două diagonale strâmbe ca

picioarele ce îţi sunt aşa dragi.

Amară în stânga stă copilăria,

perioada de prosteală pe care

vag ţi-o aminteşti.

Te-ai întoarce la ea chiar

dacă taică-tău bea şi maică-ta

era târfă;

Îţi pasă doar că norii aveau

formă, ţi-ai da 5 zile din viaţă

să mai vezi balauri de argint pe cer.

Jos pune adolescenţa plină de coşuri

ca luna cu craterele ei hâde

te-au bătut, ai luat primul doi

un sărut mai ai încă pe nas

singur necotropit de acnee.

Sus lasă iubirea să se aşeze,

când o veni, acum e plecată aiurea

vagaboandă ca o pisică în călduri

sare gardul vecinului din Egipt

îi goleşte pereţii de roşu

stoarce la sânge firea din tine.

Acum mă întrebi ce să pui în faţă

Eşti mai prost decât mă aşteptam.