Lasă-mi steaua pe care am prins-o!
M-am luptat pentru ea
l-am omorât pe Cerber la porțile Infernului
i-am distrus și armata de scheleți ambulanți
am intrat în adânc, jos, tot mai jos,
am înotat în noroaie ce mă trăgeau mereu.
Lasă-mi steaua în pace!
Am răscolit țărâna cu unghiile mele
până mi-au dispărut mâinile
Cu dinții am tras legăturile
mi-am rupt picioarele și-am devenit infirm
mi-a fugit glasul și-am devenit mut.
Ochii îi pierdusem la intrare
îi oprise luntrașul în loc de monedă.
Aveam steaua și am respirat-o,
am tras adânc până a ajuns
În suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu