O senzaţie violetă
O senzaţie violetă frânge acusticul secundei părăsite
acoperă ieri o planetă rectangulară
închisă în borcanul de pe fereastra moale,
o zână uitată din vremi medievale
flutură fără a mai crede bagheta rablagită.
Planează bezele încununând un martie
ce îşi dă vânjos cu lemne în cap;
speră să moară, să scape de tine
să nu te mai vadă cum îi surâzi încruntat
dar renaşte astăzi şi poate,
poimâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu