Genune
Între noi şi cer e ceea ce se cheamă o genune
ca o broască ţestoasă fără carapace,
poate precum un crin ce nu mai înfloreşte
doar pentru că vrea să sară anul acesta;
Nimeni nu va fi ştiind dorinţa lui
şi cineva îl va tăia cu poftă;
ar fi absurd să prindem un înger
un pici amărât neînvăţat să fugă
un bătrânel schilodit în război.
Fraierule! Heruvimii nu au
vârstă ca cei ce se zbat.
Adică ei nu stau niciodată jos?
Nu ostenesc stând în picioare?
Eşti un dobitoc! Îngerii nu obosesc;
Zboară printre noi ca nălucile, fără
să îi vezi tu – un nimeni dealtfel.
Ce să fac atunci cu ei?
Cât eşti de cretin amice! Tu nu faci
nimic, ei te mână, te ucid, te dăscălesc
Dar pe tine te văd ca în palma
în care iarna văd marea de scoici plină.
Eşti mort. Ce zici, îţi place?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu