Cântă marea
Cântă marea surdă beţie
printre degete zburdă fost fir de nisip
un vânt obosit se aşează pe umeri
sărută cu sare negrul din noi.
Pălării se înalţă spre Rai, viespi şuşotesc,
undeva poate un om e pe moarte
dar caracatiţa a sfârşit pe grătar;
acea ultimă sirenă trage spre mine
un hoinar vis rubiniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu