Crocodilul
Miroase a inimă prăjită
Întoarsă pe o parte şi pe alta
Pusă într-un par, pârlită puţin câte puţin
Un crocodil se plimbă alene pe bulevardul surd
Ce te miri? Nemaivăzut-ai crocodil?
A blocat intersecţia când tu te grăbeai?
Botul aurit cască divin spre 336,
s-a tunat crocodilul dintr-o şopârlă
ca să ajungă rege la oraş.
Cu ochiul galben se uită în sus,
Cu cel negru plânge pe jos
Durerea ar sări-o dar nu e cangur
Mult prea uman pentru o jivină
Toţi îl calcă pe coadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu