Briceagul păgân
Briceagul păgân bătut în rubine străpunge
şopârla cu două capete născută din măr
sub tăiş pielea tratată fără cosmetice verzi
pârâie fără zgomot ca un copil care moare
în pântecul mamei fără a ştii că există;
răscoleşte lama măruntaiele calde
mai calde ca pâinea scoasă din vatră;
când Makara înghite animalul ochii lucesc
tot plini de ei înşişi.
Încă un fluture zboară.
Buna seara
RăspundețiȘtergereSunt onorat ca pot lasa un comentariu mic pe un blog mare.
Despre poezie pot spune ca este plina de simboluri. Superba. Imi place.
Nicu Trusca