Dor de scris

Să încep cu începutul. Acesta este blogul meu, creat odată cu publicarea celui de-al doilea volum de poezii (tot al meu, evident), ”Scara uitării de sine”. Au trecut ani de când am scris ultima oară aici, pentru că viața, pentru că lipsă de timp, pentru că bebe, job, iureșul zilei de ieri, de azi și de mâine. Și totuși, pe colțuri de agende, de caiete, pe foi rătăcite prin genți, am scris mereu. Promit să revin și cu poezii nepublicate, adunate de prin notițele împrăștiate în viața mea. Sper să reușesc să transcriu integral și primul volum de poezii.. Mi-e dor de scris ca de aer și cum se zice că în perioada actuală este indicat să ne redescoperim pasiunile, poate ăsta este momentul meu. Sau nu. Deocamdată se simte bine, ca o ciocolată pe care ai așteptat mult prea multă vreme înainte să o desfaci. Sau ca ploaia de vară pe care o visezi în zilele de arșiță. Așa că dragii mei cinci cititori (azi sunt optimistă), pentru că tot aveți mai mult timp de lectură, faceți o cafea pentru sufletul vostru și citiți un blog ca sufletul meu. Și reveniți dacă vă place. Enjoy! :)